Un fapt care nu poate fi nici negat si nici mistificat es te ca fara Dumnezeu nu este posibila experienta spiritualitatii. Cele doua mari adevaruri care dau viata acestei experiente, sunt : primul , Dumnezeu este Creatorul nostru, iar al doilea, Dumnezeu este Spirit. Acest al doilea adevar nu vrea sa spuna despre Dumnezeu doar atat, ca El este imaterial si nevazut, ci si faptul ca natura Lui este spirituala, El fiind adevarata Sursa a spiritualitatii.
In felul nostru de vorbire, adeseori noi incercam sa comparam pe Dumnezeu cu fiinta noastra, cand vorbim despre fata Sa, despre mainile, ochii, urechile Sale,sau inima Sa. Simplu spus, noi atribuim lui Dumnezeu elemente proprii fiintei si vietii noastre omenesti. Aceasta incercare de comparatie a noastra cu Dumnezeu nu poate sa mearga decat pana la un anumit punct. Dumnezeu insa ne face atenti ca nu putem intinde aceasta coarda la nesfarsit. El ne spune in mod foarte gentil prin proorocul Isaia: „Ci cat sunt de sus cerurile de pamant, asa sunt de sus caile Mele de caile voastre, si gandurile Mele fata de gandurile voastre.”
Dar de la greseala orecum nevinovata a compararii lui Dumnezeu cu noi, la incercarea de a ne compara acum pe noi insine cu EL, nu mi se mai pare a fi o greseala, ci de-a dreptul un act indraznet si lipsit de ratiune. Intorcandu-si privirea de la persoana si natura a lui Dumnezeu spre sine, omul zilelor noastre incepe sa creada despre sine, ca fiind o sursa de spiritualitate, ca si cum noi ne-am putea dispensa lejer de Dumnezeu, daca vrem. Acesta socotesc ca este punctul cel mai critic si mai periculos, la care s-a ajuns azi. Poate chiar mai periculos decat acela de a sustine ca nu exista Dumnezeu.
Cei mai multi cautatori dupa spiritualitate, nu sunt pe deplin constienti de pericolul la care se expun.In lumea larga sunt foarte multi oameni care din nestiinta s-au lasat amagiti de ceea ce as numi umbra, si nu realitatea spiritualitatii. Cee Omul secolului nostru nu mai vrea ca Dumnezeu sa fie Sursa spiritualitatii lui, ci eul lui personal.
Tone de literatura si de tot felul de expuneri mediatizate au umplut deja lumea si continua sa o inunde cu promisiunea unei constiente inalte, a unei actualizari a eului personal, a unei redescoperiri launtrice, si a unei prosperitati spirituale, care sa-i asigure pace, liberare de angoasele constiintei, si un intens echilibru launtric.
Aceste asa-zise experiente metafizice, transcedentale, obtinute prin sesiuni de meditatie, de contemplare, de integrare in natura, si acompaniate de incantatii de tip mantra, promit sa ne redescoperim eul nostru si sa sa ne reconectam cu el, de parca aceasta era tot ce ne lipsea.
Dar acea spiritualitate la care initiatii secolului ne invita, nu este decat o sarmana lucratura a propriilor noastre maini, o piramida a propriei noastre imaginatii. Si pentru ca trebuie sa se bazeze, cum zic ei, pe intentia si pe puterea personala a eului nostru, de aceea noi trebuie sa sondam propria noastra constiinta, sa ne golim de eul nostru, pentru ca apoi acest eu al nostru sa devina sursa propriei noastre spiritualitati, un fel de centru al propriului nostru Univers. Efectul este ca, fara sa ne dam seama, in incercarea de a ne redescoperi pe noi insine si a ne conecta cu eul nostru inalt, tot ceea ce reusim in final, este sa cultivam niste sperante care niciodata nu se vor implini concret, si in plus, sa ajungem sa-L scoatem din viata noastra pe Dumnezeu – adevarata noastra Sursa si Calauza spre spiritualitate.
In cautarea lor, poate sincera, de a se conecta cu Dumnezeu, cu „Acel Eu Suprem”, oamenii ajung sa se conecteze doar cu ei insisi, si atat. In loc sa Il primeasca pe Dumnezeu si spiritualitate Lui, milioane si milioane de oameni pierd directia si ajung la o cu totul alta experienta – aceea a propriei lor indumnezeiri. Acum, procesul este invers : omul este cel care incearca sa se compare cu Dumnezeu…
Lumea de azi este inundata de tot felul de experti, de hoarde de guru, de instructori care s-au auto-intitulat ca fiind specialisti in spiritualitate. Isus Hristos i-a numit „orbi, calauze de orbi” !
Ce este si mai grav, este faptul ca spiritualitatea eului nostru nu poate sa ne dea capacitatea de a regenera viata, de a o inspira, inalta, de a o inobila si si implini. Noi, suntem cei care ne inchipuim ca a avut loc o schimbare, insa in realitate ramanem aceiasi: exact cum spune binecunoscuta zicala romaneasca : „Aceeasi Marie, cu alta palarie”.
Imagineaza-ti putin, ca ai in fata ta un om fara caracter, un om plin de defecte, de vicii, de spirit de rebeliune, de minciuna, violenta si lipsa de respect fata de cei din casa lui, si fata de societate si legile ei. Inchipuieste-ti deci ca un astfel de om ar dori sa faca o schimbare in viata lui, asa incat sa devina un om nou.
POATE ca acel om doreste in mod sincer acea schimbare , dar te intreb, cat crezi ca va reusi, daca el continua sa priveasca spre eul sau , spre catastrofa din launtrul lui ? Dupa lungi si chinuitoare incercari, probabil ca va reusi sa aseze un fel de poleiala de cumsecadenie peste eul lui plin de defecte. Dar la ce bun ? … Adevarul este ca omul, ramas numai cu eul lui , va fi o fiinta fara viziune, fara inspiratie, fara putere, fara speranta, pentru ca din experienta lui lipseste tocmai acel punct fix din Univers -Dumnezeu – Singurul care poate produce o transformare in noi.
Privind, nu la noi, ci la El – aici este tot secretul spiritualitatii divine.
Unul din apostolii Lui Isus Hristos, un om aprig, plin de ura, fara constiinta, fara respect fata de viata si fata de convingerile celor pe care cauta sa-i omoare, a trait o schimbare totala in viata lui, El avea sa scrie intr-una din episolele sale (a 2-a ep. catre Corinteni, la cap. 3, la vers. 18, urmatoarele: CITEZ „Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului , si suntem schimbati in acelasi chip al lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului”.
In masura in care Il vei lua in serios pe Dumnezeu, si vei alege in mod intentionat ca El sa se implice in viata ta, aceasta va afecta orice aspect a trairii tale. Toate schimbarile din viata ta, tot felul tau de a gandi, si de a te comporta vor fi influentate de noua ta perceptie despre Dumnezeu.
Slava lui Dunezeu sta in trasaturile Lui de caracter, care vor ajunge sa se reflecteze si in viata ta. Atunci cand iti vei da seama de tine, si de pretul pe care Dumnezeu l-a asezat pe tine, cu cat va fi mai clara si mai apropiata imaginea ta despre Dumnezeu, cu atat mai mare va fi si implinirea vietii tale.
Intelegi acum cat de falsa si de daunatoare este acea parodie de spiritualitate care te invata ca, daca esti total intentional, tu poti sa te golesti de tine, de eul tau, si privind inlauntrul tau, vei trai minunea unei vieti spirituale regenerate. Daca eu voi privi … si voi privi numai la mine, eu nu voi ajunge altceva decat ceea ce sunt deja. Pentru a ajunge ceea ce deja sunt, nu-mi trebuie absolut nimic : nici model, nici intentie, nici vointa, nici putere, nici concentrare, ci doar sa fiu eu insumi ! Tocmai acesta este exact motto-ul spiritualitatii atat de trambitata azi: „Fii tu insuti !”
Nevoia noastra reala este sa-L acceptam pe Dumnezeu in viata noastra, sa cautam sa-L cunoastem mai mult si mai bine, asa incat intre noi si El sa se stabileasca o relatie … o relatie de adevarata de prietenie, de devotata partasie, si de incredere fara rezerve. Traind continuu in atmosfera spiritualitatii lui Dumnezeu, noi vom deveni asemenea Lui, exact cum spunea si apostolul Ioan in prima sa epistola : (4:17) „Cum este EL, asa suntem si noi in lumea aceasta.”
Octavian Cureteu
